Dintr-un Dumnezeu de pâine


Peste pământul însetat,
A plouat iar. Iar a plouat.

Se chiar zvonise, astă vară,
Că nu va mai ploua, în țară.

Și-a plouat iar. A plouat iar.
Am mai primit, de sus, un dar.

S-au mai rugat să plouă-n țară,
Ia, niște oameni de ocară.

Și a plouat. Iar a plouat.
Și la orașe, și la sat.

Și-am tot uitat să mulțumim.
Că plouă iar, în țintirim.

Că plouă azi, și grâul crește,
Și face spic, pe românește –

Că plouă azi, și pentru miei,
Și pentru festivaluri gay –

Și peste buni, și peste răi,
Fântânile au apă, măi –

Pămantul are apă-n țest,
Și plouă iar, la est, și vest –

Plouă la schituri, și gay-fest,
Că Dumnezeu nu dă cu rest,

Ci dă belșug, cu mâna toată,
Împarte ploaia, roată, roată…

Să-i mulțumim, și să mai plouă,
Lacrima Lui să ne-o dea nouă,

Să crească viața din pământ,
Pe cât e Dumnezeu de Sfânt –

A plouat iar. Iar a plouat.
Și la orașe, și la sat.

Și pe la schit, și la gay-fest,
Că pâinea tuturor, din țest,

Și pâinea noastră, cea de mâine,
E dintr-un Dumnezeu de pâine…



7 iunie 2007