trebuia să vă primesc pe rând
obișnuiți cu un loc al vostru
cu vedere panoramică
antidestin
dar încă mă lupt cu lenea
fenomen natural până la capăt
îmi scutur sufletul dar nu se alege nimic
pesemne că orbita e a doua venire
pentru mințile slabe
chipurile umede scot verbe la modă
încredințează pământului
toate punțile rupte
să-mi amintesc de calamitatea ce planează
deasupra umanității de când umbra
a furat cadavrul poeziei
și s-a înfruptat la capătul nopții

***

plouă mărunt și des
într-o curbură trasă din timp
și după cât pot înțelege nu sunt singur
se lasă un nor acoperind glasuri
nesocotind remediile ce emoție ce prostie
se poate compune din cele mai puține litere
spune-mi că toate sunt doar mișcare
și voi bate din palme
nu îi voi pomeni

***

vorbim despre blândețe aici
lumea să știe să-și urmeze calea modestă
sperie-mă
nu pot fi mai singur decât ceilalți
stăpânește-ți gândul trecătorule
gândul ce se scurge prin fiecare por
al vânzătorului de creioane
să ne fie învățătură
uneori șterg cu degetele pe sub mâna Lui
căutând metafore dulcege
dincolo de margini bobițe mici și roșii
nenumărate nuanțe și tu