ce dacă

stau în această sală de meditație ce dacă
rețin viața cum aș învăța o poezie pe de rost
truditorilor fără orizont nimeni
nu le va cere partea din ce-a fost

de câte ori nu mi-am mințit pedagogii
despre: Cum a fost azi la școală?
(nici bine nici înalt)
bine bine cum să fie am luat zece
(deși-nzecit murise celălalt)

mă întorceam cu ochii în țărână
loveam pietre
scuipam printre uluci vreun ciobănesc zelos
și fiecare pasăre era un dinte
ce-mi străpungea lumina pân’ la os

întârziam pe poduri putrezite
să construiesc bărcuțe de hârtie
urma pentru caiet să iau bătaie
dar cum poți înfrâna un dor care se scrie

sincer să fiu nici nu visam că-s noe
m-aș fi simțit iubit să fiu o vită
habar n-aveți ce muget mai scotea
încremenirea vieții sub copită

dar n-am deprins dresura pe de rost
anii-au trecut s-au înnoit și dinții
alți câini mă latră astăzi prin uluci
nu îi mai scuip (iubi-v-ar sfinții!)