Istovita sa fiu cu dusmanii prea buna
Ma retrag-cam tarziu-dintr-o lume nebuna
Unde fastul ar fi ca o masca pe fatza,
Unde vorbele-ascund sentimente de gheatza,
Unde banii vorbesc chiar de inima tace
Si, calcand peste ea, cate-un tirg se mai face
Am clacat, recunosc, nu-s o super putere,
Am iubire de dat, insa nu am avere
Inclinatia mea catre suflet si minte
Multi o vad un regres, nu un pas inainte
Si sortita sa fiu solitara oriunde
Disperarea prin ochi si prin pori imi patrunde
Disperarea ca tu, jumatate din mine,
Esti acolo si taci, m-ai uitat si ti-e bine,
Disperarea ca eu, tot mai des, prin altare,
Te jelesc ca pe-un mort capturat de uitare.