Aleile goale
Saruta sticlele albastre ale noptii
Luna isi plange moartea deasupra
Umbrei ce-ntuneca orasul
Luminand macaralele ruginite
cu un adanc iz comunist
Oamenii au adormit de mult
In fata televizorului dat pe manele
Si ascultandu-l pe Andrei Gheorghe
Omul-om nu mai exista,
Sau poate n-a existat niciodata
Un semn intunecat ii proclama moartea,
Filosofii il materializeaza brutal
Dupa ce chiar ei au fost indoctrinati
Il transforma in cifre ce-l zdrobesc.
Incultura se masoara-n uitare
Aruncata-n doze egale pe ecran
Azi pana si intrarea-n rai se plateste
Cu bilet de acces, ca la circ
Ce-l poti obtine din milioanele de ghisee
Ale garii crucificate a vietii.
Poezia si poetii au murit de mult
Iubirea a ajuns un simplu paravan
Oamenii nu mai au timp sa iubeasca
Constiinta e-o apa-nnegrita
Muribunda-n orasul de gheata
(Las' ca o strange cu vidanja maine
Primaria unor noi vise moarte)...
Masina viitorului accelereaza, se-apropie
Depasind viteza luminii, intrand in intuneric
Acum
Aici
Astfel
Opriti Timpul! Sau nu...
Maine e o noua zi de lucru!