N-ai avut ce face și te-ai născut o frumusețe perfectă,
o frumusețe rece perfectă,
un cristal cu fațete egale
ce reflectă trist neperechea în tot.
Singulară ce ești!
Nici inel,
nici cercel,
nici obraz nu te va putea bucura,
nu te va putea întrista,
în nevrednicia lor de a te cuprinde
în vreo stare de bijuterie
sau de trăire vie.
Nici tu nu te fericești în sine,
ba mai mult,
te blestemi de frumusețe,
de cult,
de admirarea celor neîndrăzneți pururea
și te-ai fi dorit ciobită,
casantă,
atinsă
sau spartă.
Te-ai fi dorit cuprinsă de vreo montură în fier,
de vreo gură caldă colier
de suspine,
de iubire doar pentru tine.
Dar ești hăruită cu frumusețea perfectă,
singulară ce ești.
Așa că,
iubită altfel,
fără atingeri de inel,
obraz sau cercel,
vei străluci singură,
neatinsă,
trist-victorioasă
și din păcate,
necunoscând dăruirea,
vei fi niciodată în dăruire
învinsă.

Pan
09.09.2002