“Multe lucruri minunate există, dar
nimic nu-I mai minunat ca omul.”
Sophocles,

OMULE…

Pășune ești de pășunat
Ești capodoperă lăsat
Esti iarbă moale pentru mulți;
Pentru smeriți,pentru desculți

Frumsețe ești în lume pus,
Ca înger azi, mâine mai sus,
Neant în marele infinit
Si un model desăvârșit.

Ești râu de apă curgător
Ce izvorăște din izvor.
Nu-ți tulbura apa în jos
Pe lângă apa-i vreun setos.

Un pom pe lume esti menit
Să odihnești vreun obosit.
Si pom cu poamă tu ești dat
La trecător pentru gustat.

Nu esti sălbatic-pom frumos-
Si fructul îți este gustos.
Coroana ta de poame-i plină
La ea mulți trecători să vină.

Tu esti colibă și sălaș
In locul tău stărmanii să lași
Si om tu esti si nu esti câine,
Flămîndului ca să dai pâine

Tu esti o floare, nu esti spin,
De esti ateu, de esti crestin
Esti foc pe timpul înghetat,
Caldură la străin de dat.

Pod peste ape mari esti pus
Sa treaca omul cel supus
Si de pe tine sa privească
Valuri ce fost-au sa-l loveasca

Tu esti cărare printre stinci
Sa nu mai meargă om pe brânci
Esti far de mare si de port
Sa fii văzut, să nu fii mort