Mi se făcuse dor de cei patru pereți
Ai casei noastre așezate-n drum,
Încercam să-i zidesc înapoi din nisip
Și din mari rotocoale de fum.

Un picior al nu știu cui îi surpa
Și auzeam în urmă râsul zglobiu
Ieșit chiar printre degetele groase
Care călcau alene prin pustiu.

Era un râs fioros de fiară,
Era râsul râsului și eu mă rugam
Să nu se zguduie sub el pământul
Pe care înălțam

Din nou pentru a nu știu câta oară
Cu multă-ncrâncenare și cu teamă
Pereții casei noastre prăbușite
Din lene și din nebăgare de seamă.



volumul LINIA VIEÞII(1982)