Trenul aleargă pieziș
Prin câmpia bătută de ploaia rebelă.
Te privesc pe furiș
Și,
Dintr-o dată,
Fără avertisment și fără milă
Îmi simt inima
Strivită între pleoapele tale, copilă,
Ca un carabuș
Ascuns în pumnul unui copil jucăuș.

Alt tren, alt anotimp...
Noaptea ne învăluie iar
Cu aripile-i negre de satin;
Ochii închiși, o umbră de suspin
Ucisă de o umbră de sărut.
Privind în sufletul mut,
Cu ochii vii
Si mână în mână,
Ne amintim să fim din nou copii,
Împreună.


In tren, 28 octombrie 2001