Plouă egal și miroase a mucegai
la noi în odaie,
e târziu, televizorul a stat,
e șuier de apă în țevi
și pe geamuri darabană de ploaie.
N-aș vrea să adormi,
pe muzica asta abjectă
ți-aș dansa în seara asta o mare.
Aș începe cu plaja,
dezlipind de pe mocheta jilavă
în dans tălpile goale,
arse de nisip - dogoare;
m-aș apropia de țărm,
aș atinge apa
întâi cu vârful degetelor,
pielea mi-ar sângera
de ascuțișul scoicilor,
apoi mi-ar tremura nesigură glezna
frisonând la atingerea algelor,
mi s-ar brobona coapsele
presimțind mângâierea valurilor,
mi-aș trece mâna prin păr,
zăbovind încă o clipă și inspirând
mirosul de carne devorată de sare
înainte de a-mi întinde brațele
și a mă abandona apei
în orizontală crucificare.
Tu m-ai aplauda încetișor,
apoi mai tare,
mocheta s-ar usca
sub trupurile noastre -
aplauze, dans, înfierbântare,
șuierul apei în țevi ar conteni,
la fel ploaia.
Sub pupila dilatată
mucegaiul ar albăstri pereții
țărmului nostru de mare.