Din stelele ce-ascunsera iubirea
Si din neantul care-a plasmuit fapturi
Se tot perinda-n jurul meu franturi
Ce-au inchistat in ele fericirea
Cand au furat din ceruri nemurirea
In suferinti lasandu-i pe cei puri.

Apoi au pribegit intru nestire,
Si altui Dumnezeu s-au inchinat,
Iar sfinti din cer cazut-au in pacat,
Fiind sarmanii-atrasi de-o-nchipuire,
Pierzandu-se pe urma-n nimicire
Pentru-a se-ntoarce iarasi in neant...

Astazi se mistuie lumina-n disperare,
Se nasc dureri ce n-au mai existat
Si plange-n umbra, frant si intristat
Un inger prigonit de ne-ndurare
Ce sta tacut, zidind din rugi altare,
Cerand iertarea celui neiertat...