M-am vazut trecand, aseara, pe sub mine.
Frunzele imi atarnau din degete, unghiile mi se uscasera in forme contorsionate, venele se cuplasera cu suvoaie de intuneric.
Nici nu mai incercam sa-mi adaptez gandurile pe matrici diferite.
Pentru prima data am amortit mergand.
Tiptil.
Pentru prima data am amortit mergand,
distantandu-ma precaut de fiinta mea,fara atingeri care sa-mi zdruncine personalitatea.
Renuntasem la Timp, matur.
Cel putin unul dintre noi.

+
- Floarea de vartej. -

Miros de flori de vartej strivite sub talpi.
Spune, Calatorule, tu care ai vazut Naradul primavara si ai auzit atatea istorii minunate, spune, te-ai ridica de la umbra sicomorului si ai lasa vinul de stuf pentru a pleca in cautarea indoielii?

- Sa zici ca adevarurile au cozi numai bune de luat in dinti? -

Atunci spune tu, Calatorule, care ai colindat padurile Verdenului si ti-ai odihnit calatoria la adapostul intrebarilor sacaitoare, spune, ti-ai preschimba sangele in picaturi de ploaie doar pentru a stabiliza o presupunere?
+

Ploaia ramanea tot acolo, oricat as fi incercat eu sa o modific.
Goluri de aer
rasturnandu-se intangibil in jurul trunchiurilor ude.
Mingi dezbracate de traiectorii,
cutii cu sunete in care rezonanta ramanea perforata,
distrusa,
surde amestecuri de apa murdara, cleioasa
si plina de negreala aspra a pamantului.
Ma durea fiecare parere de picatura,
senzatia ca va veni cazand,
sentimentul ca ma va gasi acolo,
suierul aerului rece taiat de globul umed, stacojiu.
Si pasii mei retragandu-se in tihna,
lasandu-ma la adapostul ploii.

+
- Miros de flori de vartej. -

Ai mai fost vreodata primavara la Narad?
Sa vezi livezile pietrelor in floare, sa-ti rasune in inima cantecul aspru al cerbilor de arama, sa-ti ramana intiparit pe retina gustul amarui al vinului de stuf.
Ai mai fost vreodata viu la Narad?

Da.
De cate ori vreau sa te regasesc virgina si indragostita de mine.
De cate ori vreau sa-mi vizitez parintii, urmasii si prietenii ultimelor razboaie.
De cate ori vreau sa-mi calaresc cosmarele cand sunt inca pui, si n-au apucat sa-mi soarba insetate noptile.
Da, am fost primavara la Narad.

Ai mai fost vreodata noaptea prin padurile Verdenului?
Sa-ti simti inima sadind aproape, sa calci pe mugurii florilor cazatoare, sa arzi de dorinta carnii de sub matasea purpurie,
spune-mi, ai vrut sa fii vreodata neintrupat, la Narad?
De ce? Ca sa traiesc viata altuia?
Naradul tau nu va fi niciodata al meu, iar trairile tale negustoresti nu se potrivesc cu ranjetul tau preotesc.+

Ploaia ramanea tot acolo, oricat as fi incercat eu sa o modific.
Si pasii mei retragandu-se in tihna,
lasandu-ma la adapostul ploii.