Plang ploaia ce ma duce
Cu gandul odelor tristetii...
Ma trage-n jos ca plumbul
Gri-cenusiu al toamnei vietii.
Nu-mi place ploaia
Ce-mi asuda sufletul;
Nu-mi iasa-n cale
Dar imi privesc trecutul
Si ploua furtunos
Pe malul unei vieti amare...
Castele de nisip devin ilare
Sub ploaia ploii-n destramare.
In ochi am lacrimi
Si in urma ploaie
Si-n ochii vostri
Voi.cei care ma iubiti
E ploaie...
Paradoxala apa-n desarare!