Consider ca e bine sa ai din cand in cand
cate un cosmar in alb si negru,
transmis de-a-ndoaselea,
coada-cap,
plin de purici colorati si difuzi,
ca sa nu-ti dai seama cine e personajul negativ
si cine vrea sa te arunce in prapastie.

Sa fie rotit nitel de la axa pernei tale,
mototolit, sfasiat ca un film vechi, cu intreruperi,
lucrurile violente sa te faca sa razi,
iar in fundal,
vocea constiintei sa comenteze fiecare faza
cu lux de amanunte,
ca la un documentar, sau cum ai face tu intr-un cinema
cand vrei sa strici cheful prietenilor.

Nici n-ar fi rau
daca te-ar mai intrerupe unele pauze publicitare,
in care sa revezi cu buzele uscate
cutia de suc pe care ai baut-o ieri,
sau in cadrul unui program educativ recomandat,
comportamentul civilizat al fetei
de care crezi ca te-ai indragostit.

Consider ca e o chestie necesara,
atata timp cat la trezire nu gasesti pe cineva
langa patul tau,
dornic sa-ti faca nota de plata
sau sa-ti rupa bilete.

Spuneti-mi atunci, cui sa ma adresez?