afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă,

şi lacrimi îngheţate îmi sunt lucie salbă,

iar frigul ascuţit îmi zgârie retina,

afară ninge rar şi neagră e lumina.

afară ninge rar, încărunţind pământul,

îmi este dor de tine şi bate-n geamuri vântul,

la margine de drum, doi oameni de zăpadă,

afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.

afară ninge rar şi tremură copacii,

şi tremură şi sfinţii, şi tremură şi dracii,

şi tremură şi morţii când frigul îi încinge,

afară ninge rar şi rar afară ninge.