Tăcerea ei te leagă cu fire de mătase
De clipele dintâi
Și te adună-n palme, picătură cu picătură,
Gând după gând, zi după zi...

Tăcerea ei.
Diamant de celofan
Strălucind plictisit în lumina dimineții.

Tăcerea ei.
Lacrimi pe sticla
Încătușate între moleculele unui anotimp de mult trecut.

Umbra perdelei se așterne
Ovală
Pe pleoapa ochiului ei stâng.

Între două clipe fără capăt,
Tăcerea ei
De înger adormit.


Leiden, 29 iunie 2002