Cind mohorata ziua sa plinga va incepe
Peste pamint de frunze moarte acoperit
Si-n aer rasuna-va tipat strident-de iepe
Ce se caznesc sa nasca-dar manzul a murit

Cind trenuri lungi vor trece prin garile pustii
Caci nimeni nu mai pleaca si nimeni nu mai vine
Iar asteptate mame,in plinset de copii
Care au tinjit de dor,au ramas straine

Cind corzile viorii s-au rupt si lautarul
Batrin nu-si mai primeste pomana amarita
Si cine sa se-ndure de bietul mos-amarul
Acestei vieti cine il mai cinta...?

Cind cerul orb ne-apasa,umed si tirziu
Iar marile sfarima corabii in bucati...
Pe-o birna mai atirna aproape mort-un viu...
Cind treci pe la oglinda...sa vezi cum mai arati...

Prin paduri, cind lupii mai sfisie o prada
Si-un alpinist se rupe de coarda ce-l tinea
Iar singele ce-i urma pe-a muntelui zapada
Era de om sau cerb...dar cine mai stia...

Cind toate aceste umbre si pete de pe lume
Pentru o clipa poate va vor veni in minte...
Atunci veti intelege ce toamna fara nume
M-a ajuns din urma...mi-a luat-o inainte...!