si iata cum imi scot, prudent
un dinte lung si spiralat pe fereastra
atent sa nu sfasie, sidefiu
cu dintele lunii la panda.

nimeni nu se asteapta sa fie muscat
in curgerea lenesa si argintie
pe strada, cu bocanci, cu tocuri, cu sanii
alunecand pe langa fereastra cu dinte.

doar aburul respiratiei lor
agatat in trecerea neatenta
flutura ca un steag alb si cetos
al predarii la nemiscare.