nu ploaia îți bate în geam, femeie,
sunt gândurile mele insipide
furișate să te tragă cu ochiul,
să îți învețe pe de rost
repertoriul nocturn al pașilor desculți,
ritmul funest al pieptului de promoroacă -
veștejit buchetul nupțial -

nu ploaia îți bate în geam, femeie,
este darabana degetelor mele lichide,
imersiuni osificate cu o gesticulație suficientă,
falange incolore eliberând din irișii opaci
umbra lui narcis cioplind în ceață
statui ecvestre - fata morgana
limpezindu-ți buzele caste
cu săruturi fermentate de anumite circuite prin natură

vino femeie în brațele mele,
să te îmbrac în mătasea broaștelor,
să îți fardez obrajii cu nisip,
să îți botez plămânii cu alge coagulate,
să îți strâng sânii în pumni fluizi
până învinețesc stigmate inodore ale bumbilor tăi alveolari
încăpățânați să plutească - doua insule minione -
la periferia aparentelor picături de ploaie