Doamne, de ce nu m-ai facut floare,
un ghiocel neprihanit sa fiu, sa mor tanar
si sa renasc din zapada in fiecare primavara?

De ce nu m-ai facut un cantec de leagan,
sa ma ingane mame, cand seara, fiii mici
isi trag setosi seva din preaplinul dulceag
al sanului lor?

Trebuia sa ma topesti, Doamne, in forma unui izvor,
sa ma soarba drumetii rataciti pe carari fara capat,
sau un copac sa ma fi facut, sa-mi intind umbra in campie
racorind, incovoiata de munca, spinarea taranilor.

Si daca ai vrut sa-mi dai suflet
de ce nu m-ai facut o caprioara sperioasa,
sa ma priveasca in ochii umezi orice vanator
inainte sa mor?

De ce Doamne, de ce a trebuit sa ma faci femeie
cu pielea catifelata, cu parul in valuri intunecate pe umeri,
cu suras pe buzele-mi frematand
si cu inima vesnic insangerata?


De ce nu m-ai facut Doamne altceva?



12 noiembrie 2002