și printre nori
te caut eu, iubire
și printre flori, te văd cum zbori...
doresc să te ating,
dar tu te pierzi printre inele
vechi, ruginite și uitate,
ce ți le-am dăruit demult,
când mă iubeai, când te iubeam,
mă sărutai, te sărutam...
și te visez fugind mereu,
călcând sublim pe aripi îngropate,
doresc să te ating,
dar tu răsari printre morminte
și luminezi cavoul meu,
pentru moment te cred reală,
dar ești un vis de piatră funerară...
și întru împăcarea mea
sărută-mi poza-ncremenită
în marmura ce rece doarme
în cimitirul ăsta care moare
mereu când are loc o-nmormântare
cu un ritual pierdut de vreme
în alte cimitire sau legende efemere...
și dacă poți, pune-mi și-o floare
și privește, în candela-nghețată de uitare,
cum arde seara, în loc de lumânare.