În mine s-a întors însingurarea
pereții-au învățat să mă cunoască
podeaua doar mai scârțâie încet
un bun venit, târziu, acasă

după perdele lumea îngropată
în ultima-ntomnare înghețând
se trece-absentă - un copil râzând
de-un joc pe care, încă, nu-l pricepe

iubirile - dintr-un sertar de masă
le scot ca să le-aud foșnind
sfârșitul parcă-l simt venind
sau întomnarea-mi zgâlție de ușă...

un înger ar veni să mă-nbuneze
dar fiind mereu certat cu Dumnezeu
să mă găsească astăzi este greu
în camera c-o singură fereastră

s-a înnourat banal și dintr-odată
și telefonul mut mă obosește...
în mine s-a întors însingurarea
pereții-au învățat să mă cunoască.

15nov2002