M-ai născut asteptare
pe-nserate în drum
tăcută, plânsă,
doar țipăt mut,
plină de praf,
din tine
neașteptat
m-ai ivit
să-ți fiu
abur straveziu
risipit, destrămat
peste ruinele tale
aruncat acum.
M-ai născut
în sfârșitul acela de zi...
În amurg mute statăteau
toate lucrurile
încremenite,nemișcate...
tristetea mea
le atingea pe toate
cu degete ușoare
de fum!
Mă recunoști
asteptare
ca pe propriul tău fiu
sărutul tău
cu gust târziu
mă răcorește
și mă arde!