M-am săturat de măști,
De machomanii din hârtie, învinși
La prima ploaie mai de durată,
De spectacolul ăsta scabros al vieții,
În care poezia se naște din minciună,
În care ipocriții sunt campioni,
Iar, unde o lacrimă
E pretext pentru cei din jur...
Să râdă!?!!???!!!
Suntem sclavii
Unei societăți de consum,
De consum între noi,
De consum din Sine...
Și trist e că în Ziua Judecății,
Mirați, vom întreba:
De ce?
De ce, noi, Doamne?
Dar ce am făcut?!
Mielușei
Într-o turmă fără lider,
Stăpâni, într-o mulțime fără membrii,
Ne vom duce la somn
Mai puțin știutori ca ieri,
Gata de luptă și mâine,
Când vom sădi
Iar Ignoranță
Pe câmpul sterp al sufletului.
Ehei,
În lumea asta
Un bărbat e o curvă,
Dar se vrea domn,
O femeie
E o lady, dar
Se visează curvă!
Însă, aproape toți, ne mulțumim cu ce avem.

M-am săturat de măști...
Dar oare interesează pe cineva? NU!!!
Atunci, de ce o spun?
Cu-i o spun?
Sau Meritul meu,
Þinând cont de lumea asta,
Este c-o spun...

(17-nov-2002)