Visele cad
In sedimente
Pe pielea subtire
A sunetelor.
E dimineata si-au inceput
Sa-mi rada in canalul cohlear.
Am adormit pe cioburi de sticla
Si m-am trezit
Zdrobita iar
In pumnul strans
Al ratiunii;
In oglinda din baie
Clipea o papusa
De portelan
Cu craniul ciobit;
Sunt infasurata
In imagini TV,
Gasesti in mine
Si atentate,
Si comedii;
Cateodata am impresia
Ca intr-o buna zi
Imi voi privi si moartea
In direct,
Asezata comod
In fotoliu
Si sorbind usor
Din lichidul amar,
Privind cum se desprind
Axonii neuronilor mei
De dendritele lumii
Ca perechi la bal,
Tasnind scantei;
Scurtcircuitul va strica
Imaginea,
Pe retina va ploua
Cu lichid lacrimal,
Programul va pieri
In dungi valurite,
In fumri urmate de
- no signal-
Dar va fi tarziu,
Mai am timp;
In cinematograful
Batran
Mai ruleaza un film,
Cineva ma intreaba
De ce m-am ridicat.
‘Nu stiu, raspund,
dar e ceva
in papusa aia de portelan.’