Ne învârtim în cercuri mov,
un mov de acela
care ți se lipește de inimă,
care bate în albastru
și-n coamă de cal măiastru.

Toate frunzele căzute,
toate zilele
și tot sărutul
s-au îmbolnăvit de astă culoare,
s-au îmbolnăvit de un sentiment ce nu doare.
Zâmbim mov,
ne mângâiem și înjurăm mov,
ne tăvălim mov,
ne prosternăm pe lângă alcov,
apatici,
de parcă n-am fi noi
ăștia monocromații,
simple mov irizații.
Ca și cum viața ne-a pălmuit în mov
și ne-a condamnat la urme pe față,
nu tu verdeață,
nu tu roșeață.

Suntem mov iubito,
două păsări țintuite cu aripile unele de altele,
două păsări ce șchioapătă în atele,
două păsări ca vai de ele.
Până și dragostea dragoste mov ne este
și,
peste toate acestea,
peste,
nu ne-am da pigmenții altei culori,
nu ne-am băga curcubee prin pori,
ci,
ca doi vai de noi,
așa iubiți,
plini de secunde venind asupra-ne mov,
roi cu roi,
ne mai facem vise,
ne mai ținem sufletele prinse,
în ceea ce desigur ne va fi vie,
o certă,
mov cununie.

Pan
26.11.2002