* * *

în poem sa vorbesc despre mine? ce sa spun?
am lasat usile vraiste a intrat în casa o toamna rosie
vâscoasa plina de fete batrâne parca
asta as putea recunoaste? acolo sus steaua
abia mai pâlpâie - despre asta sa scriu? despre
steaua pe care au supt-o toti de-au lasat-o
tinichea în aerul rarefiat? pe masa am întins hartile
lui columb si din loc în loc am asezat câte un ou
cu galbenus alb de alimentara. nici nu stiu
pe ce lume ma aflu. zarurile au fost aruncate de altii
pe toate fetele. de jur împrejur un ocean de hârtie
si deasupra portretul unui barbat cu fata emaciata
si barba putina uitându-se pofticios în fundul
canii mele cu ceai. îi curg zdrentele vinete de pe umeri
si le potriveste mereu.

uneori mai trecea pe aici un câine cu blana zburlita.
întindeam mâna doar sa-l ating iar el se ferea banuitor
nici macar nu latra. de mult n-a mai fost. acum va las
plec din textul acesta caci daca mai dureaza
veti izbucni în plâns sau veti hohoti de râs. nu
mai am nimic de spus. parca as putea recunoaste
ca fetele mele batrâne mi-au si împletit 1001 perechi
de ciorapi rogvaiv? (NIMIC DE SPUS)