Cresc in mine
asemeni unei omizi
condamnate...
la viata?
de fapt la
spanzurare
cu un fir
de matase,
uitat cu varfurile
in
infinituri.
"centrul lumii
sub calcaiul meu este"...
ce consolare!...

de la mine
la cel mai apropiat suflet,
stoluri de vieti
migreaza
spre tarile reci...