De-atatea ori, am vrut s-alung iubirea undeva departe,
Sa n-o mai cant in versuri triste.
Adancul marii sa inece, fiorul sentimentelor desarte
Si lacat de otel amorului sa-i pun, in cetatuile sinistre.

De-atatea ori, la cer am plans, sa uit de tine
Sa pierd a pasilor tai urme in eternitate,
Si-n vise de apari, sa pot orbi privirile-ti divine.
Pe rafturi prafuite, amintirea s-o ascund, ce se deschide ca o carte...

De-atatea ori, am colindat carari pustii si plaiuri departate
Si-n codrii-ntunecati mi te-au bocit, izvoare cristaline.
Natura ca s-o cant nu am putut, lasandu-te departe,
Caci zarile albastre, nu imi mai pareau senine.

De-atatea ori, am incercat sa-nlocuiesc a ochilor tai mangaiere,
In brate reci, straine sa adorm, crezand ca imi va fi usor
Din gandu-mi sa te risipesc,cum frunzele se risipesc de-a vantului usoara adiere.
De-atatea ori, imi amintesc...si totusi...imi e tare dor.