Înapoi cu un Ev Mediu.
Ce lumină de-nceput peste ochii mei ai trupului tău.
Și totuși, e o tristețe ca oricare alta,
cu astăzi către mâine, cu secunde
dospind în subteranele cetății.
Poate o vom recunoaște.
Poate ne vom recunoaște de undeva
în acest burg, la ora primelor execuții,
până să înțelegem prea mult,
până să se facă din nou prea târziu
pentru moarte.