Camera galbena


Trageam seara cu prastia
in vrabiile cuvinte
sa ramanem singuri
intr-o camera galbena
iti citisem un gand
intre sprancene
si-mi venea sa-mi acopar trupul
cu papadii
inima mea stingea stelele
doar sufletele noastre
se mai vedeau
ca doi pesti de fosfor
intre cearceafuri descantate
dimineata ma dezvelea de piele
imi vedeai mai bine clopotul
ce batea netrebnic
a duminica impreuna
pe verticala ne-naltam coloana
infinita
pe orizontala
imi desfaceai
misterul
ca pe-o portocala
dar ce frumos
ni se inmulteau
coordonatele
cartezian
intr-o camera galbena
intr-o zi te-a absorbit
departarea
mureai putin de mine
si-am stiut
era misterul
ii cadeau petalele.