Priviți-mă
sunt omul modern,
copilul virtual
al unei lumii
prea concrete.

hrănit la sânul
lăsat
al progresului
prin vene îmi curg
soluții alcaline
de sticlă și metal

degeaba huiduiți
visele-mi sunt pure
sunt cubul ce vrea
s-ajungă sferă.

memorii fetide
pline de morală și virtute
se adapă
la fântâna subconștientului
dar am să le spânzur
de o ramură
a copacului singuratic
aflat la marginea câmpiei
complexelor de inferioritate

da, sunt omul modern
clipesc din pleoapele mele
de oțel
cultivând scepticismul
pe ogorul falsei mele
speranțe

totuși, sunt omul modern
și am să mor
ars
pe rugul
revoltei
condamnat
ca ucigaș
al îngerilor
al lunii
al sufletelor.