In fata mea se inalta
O cetate - este viata mea!
Nu este un clopot de sticla fragil si izolat
Ci este un palat de mine aparat!
De la parinti, mostenire,
Am primit un loc in lumea de cetate,
Si cu putin ajutor, am sapat temelia!
Eu, zidar neinfricat,
Am inceput a-mi ridica, o mandra cetate.

Cu efort, munca si invatatura
Eu mi-am cumparat
Fiecare caramida sau piatra...
Cu amintiri si perseverenta
Le-am legat, in lumea terestra de cetate.

Si asa s-a inaltat,
In urma jocurilor ,
Si a scolilor urmate,
Micuta mea cetate.

Mai este mult de construit la mandrul meu palat,
Ale carui proiecte sunt scrise-
Cu tus de vise.

Dar timpul meu este doar o viata!
O viata, cand si zidurile drepte
Se mai incovoaie,
In drumul meu spre soare.
Si atunci consolidez zidurile cu stiinta si cu munca,
Indrept totul, tind spre perfectiune,
Pentru a avea o cetate solida.

Si cetatea mea a suportat lupte,
De care am ferit-o, lungi razboaie
Au incercat a-mi dobori - lumea de cetate.
Dar ea s-a dovedit solida,
Pietrele nu s-au sfaramat in luptele anuale,
Dimpotriva, fiecare lupta mi-a adus
Noi caramizi, cinstit castigate,
Cu strategii oneste, apreciate.

Astfel, incet, eu mereu imi construiesc
Frumos, a mea viata.
Mai este mult pana la turnuri,
Deoarece visez spre inaltimi,
Unde vanturi puternice trebuie infruntate.

Curioasa este doar arhitectura,
Pe care o formeaza fiecare caramida-
Un puzzle urias, dar nu abstract,
Este usa, a carei cheie unica sunt eu!
Fiecare caramida contine amprenta mea
Si chipul persoanelor dragi.

Acesta este tabloul
Primilor 16 ani din viata mea,
Un tablou minutios, neterminat,
Pictura fiind analiza mea-
Intr-o prima etapa a vietii.