Ai plecat cu norii,
calatorii
fugariti de furia vantului
dincolo de rotunzimea Pamantului.
Ai plecat cu soarele inrosit,
rostogolit in oceanul infuriat
in care, la apus s-a inecat.
Ai plecat cu luna,
nebuna
care ia noaptea de subtiori
si fuge cu ea cand apar primii zori.


Norii se mai intorc pe la noi
cu tatele pline de ploi
tavalite prin graul arnaut
ca dragostea in asternut.
Soarele nu se lasa asteptat,
si la desteptat,
ne zambeste iarasi, tepos,
de razele aruncate peste noi jos.
Luna, ca o oglinda retrovizoare
In care se resfrang raze de soare,
vine sa-i tina acestuia loc
cand isi ascunde discul de foc.
Numai tu ai pierdut prin hatisuri
de visuri,
drumul intoarceriii, drumul fericirii,
drumul iubirii.