Nu te mai razvrati atata!
Nu vezi ca bruiezi muzica?!
Strici armonia!
Nu mai cauta negasitul,
Misterele nu se cauta,
Se gasesc!
Abia atunci cand zbaterea
Ti-e sfarsita,
Incepe o mana sa-ti scrie
Epistola lumii pe zapada.
Dar invata mai intai
Sa citesti si altfel de litere,
Alfel decat cele negre-albastrui.
Misterele se scriu intotdeauna
cu litere tranparente, nu stiai?
Stttt!Taci odata!!!
Nu mai face atata taraboi!
N-o sa auzi Cuvintele,
N-o sa pricepi mesajele,
Nici semnele,
Nici Misiunea.
Invata sa curgi,
Odata cu lucruruile,
Cu lumea, cu timpul,
Si nu mai tine piept
zilei de maine,
Invata sa curgi
odata cu ea.
Stinge cand si cand
luminile din afara ta
Sa poti vedea mai bine
Poalele misterelor
Care se inalta din tine,
Culmile
Nu se pot vedea
Decat cu ochii
Care nu clipesc
si nu lacrimeaza
Niciodata.

( Fara nici o legatura directa cu titlul volumului de poezie semnat Liviu Nanu( Anton, FELICITARI si la mai multe!) doar ca azi, uitandu-ma in dreapta ferestrei, la indemnul de pe coperta, m-am gandit la acest gen de supunere )