Dintr-odata cerurile
S-au umplut de pasari
De prada.
Zburau flamande,
lacome de mine
De cerurile mele
De seninul meu.
Si azuriul se facu
Dintr-odata negru,
ca pamantul
Si nu mai stiam
Daca stau in cap
Sau in picioare,
Daca nu ma vor strivi
Doua felii de pamant,
Daca musca din mine
Intunericul
Sau pasarile,
Toate cate mi le-ai trimis.
Cata iubire e nevoie sa ai
Pentru a trimite
Atatea pasari
Atatea incat sa intunece cerul
Unei fiinte?