Munti de zapada si flori de gheata,
Morgana imi ruineaza mintile.
Cuvintele mele
le trimit scrisori in cer,
desenate, stiu sa zboare,
descantece pentru dorul de soare si lumina.

Ma sterg de nesomn si indoiala.
Vantul sa ma dezlege de blesteme
am fost pradata fara urma de mila
sub protectia imbratisarii,
transferata in alta iluzie.

Raul meu curge sub poduri de gheata
urasc iarna lunga,
matematica ceasurilor s-a schimbat.
Nu gasesc nici un drum
pe cararile troienite.
Calauza sunt eu
in nesiguranta rece a drumului
pe care nu vine nimeni.

Ningea frumos pe strada copilariei,
odata modelam bulgari de zapada
rosie in obrajii rotunzi,
mereu mirati de fuga anotimpurilor.

Acum zgribulita de frig
privesc prin tunelele sapate de soare in ceata.
Walkiriile controleaza zarea de omaturi,
salbaticiuni infometate isi plimba boturile
manjite cu rasini de brad.

La sfatul Himerei
stau si privesc
albul patinoarului deprimant,
albul hartiei de scris,
nu vreau sa pierd clipele
care poarta chipul tau.


Am sa plec in emisfera sudica,
calatorie nici inainte, nici inapoi,
sa caut caldura si lumina
de care am nevoie.