nu esti tu
dumnezeul meu volatil
care ma aproximeaza in tihna pe dinauntru
si daca imi rotunjesc bratele
ploua exact prin cilindrul acesta
al asteptarii
scobit ca un tunel prin setea mea

gin, vin, venin, suc de rosii, supa fierbinte
toate astea trec prin alambicul altor gaturi uscate
invelite cu ziarul de ieri;
pe prima pagina
cu acid si cu photo paint se pot demonstra
existenta si unicitatea si fotografia ta

dar cand aura ti se lichefiaza
si eu tarandu-mi picioarele la venirea din zi
fac o baie fierbinte, ma spal
de iubirile din plastelina
in care s-au imprimat apropierile altora

trebuie sa fie o dimineata dupa betie
ca sa infig ca pe-un pai secundarul
si sa-mi ling buzele pe care atarna
vederea ta in transe precise
ca niste alge albastre

cand urca oasele mele
faramitate de placile tectonice
ca o seva inaintandu-se spre saliva ta
nu esti tu, dumnezeul meu claustrofobic
nascut si facut si strans ca-ntr-o menghina

e o musca moarta in cana mea cu cafea
si cand ma duc, ma duc, ma scurg
o poezie insolubila.