Am obosit sufleteste
Sa tot fiu oamenilor de ajutor,
Iar ei sa-mi rada-n nas
Si sa ma ironizeze batjocoritor.

Am obosit sufleteste
Sa zambesc tuturor senin si dezinteresat,
Iar oamenii sa ma priveasca incruntati
Ca si cum,de mama, i-as fi injurat.

Am obosit sufleteste
Sa tot fiu bun cu toti
Si oamenii sa profite de slabiciunea mea
Furandu-mi trairile, ca niste ordinari hoti.

Asa ca, de atata oboseala
M-am retras in lumea mea ca sa ma odihnesc;
Si de acolo privesc oamenii cu o nespusa raceala
Ca nu cumva sa ma destram si sa ma risipesc.

18.01.2003