Cine mai are nevoie de noi, poetii,
Mesagerii unei lumi demult apuse?
Care-au pus si pun in versuri, ca estetii
Frumusetea si nostalgia raiurilor duse.

Cine mai are nevoie de romantici,
Mesagerii iubirilor nevinovate...?
cand oamenii au devenit atat de fantomatici
In goana lor dupa prosperitate.

Cine mai are nevoie de poezie,
Purtatoarea mesajului divin?
Cand lumea-ntreaga se zbate-n saracie
Si-si fac din setea lor de bani un chin.

Cine mai are nevoie oare de poeti,
In lumea asta salbatica si dura
In care oamenii pun adeseori pret
Pe bogatii materiale si pe injuratura...?

***

Noi poetii suntem mesagerii unei lumi demult uitate,
O lume ce zadarnic am vrea sa se intoarca...
Iar in toata aceasta sterila pustietate
Plutim in deriva pe a lumii firava barca.