Si luminile inaintau
cu radacini infipte in inchipuirea mea sfaramata,
sub forma de ilustrate colorate cu ceara,
coapta,
cu frunzulite rasucite in sufletul meu
cate torturi cu portocale ai taiat
sa compensezi raceala ochilor tai albastri?
Si luminile inaintau
prin structura cubica a pasarilor migratoare,
e ceea ce retrage toamna din peisaje,
radacini si frunze prea vii sa ramana acolo,
pentru ca submineaza atitudini
iar
asprimea vine odata cu profunzimea ochilor,
persistenti albastri
dupa
fiecare ploaie
ce limpezeste torturile cu frisca de portocale.
Si luminile inaintau inspre limpezirea cerului,
cand tu alergai spre mine
cu buzele murdare de ciocolata,
cata munca vor avea acum crengile minti mele zdruncinate,
radacinile sa te spele,
frunzele sa te acopere,
iar alchimia inimii mele de pustnic,
sa-ti transforme siropul de zahar ars, din nou, in sange.