Urmărea mersul celor două femei
în dreptul clădirii vecine
cu un aer înspăimântat
de parcă trebuia
să se întoarcă în întregul simțământ
nevrut
al impasibilității absolute.
Supus, nelămurit, vag și greoi,
cu urechea spre apele de ieri,
sorbea temerile din cafeaua
ce-i viola zgomotele îndepărtate
ale oboselii.