Se petrec atatea clipe intre noi...
Tot ce e in lume se preschimba-n ploi;
Chipul tau, copila,
E o poezie scrisa alb pe negru,
Undeva-ntr-o fila,
Nu-n caietul meu,
Ci adanc, in suflet,
Un' de port mereu.

Vreau sa te ascult?
Pasul tau in mine striga in nestire?
NU-i prea mult,
Iubito,
Doar o alta fire.

Cum ii spun copiii?
Cum ii spunem noi?

Sunt priviri pe care
Le-ntalnesti arar,
Sunt visari pe care,
Nu le ai ades,
"Drag" ce port in mine,
Tie ti-e ales,
Gandul sa-ti petreaca
Spre ultimul pas,
Pana la gradina,
Prea frumos popas.
Si privind la tine,
Tu sa fii lumina,
Sa te-ntorci la mine,
Sa-mi ramai regina.