Inima mea ca un radar in unde scurte bate.
Pasilor tai intorsi din drum
Le vanez ecoul pe strazi,
Pe drumuri de tara,
Tot mai departe...

Undele mele s-au rupt.
Undeva,pe teren,
Din poseta ti-a cazut rujul de buze.
Am alergat in urma-ti.
Ah!nu erau pasii tai intorsi din drum,
Doar lanuri de roze.

Asa am mers toata ziua vanand ecouri,
Undele inimii mele-au scazut,tot mai lungi,
Mai late si-mpiedicate,
In piepteni si ace,clamite,pantofi cu tocuri si carti de bucate.
Cantarile-mi,acvatice arheoloage,
Berze batand aripi incete,greoaie,
Infometate,pescuind in vaduri largi cat privirea departe
Efigiile buzelor tale de pe tricouri.

S-a-nserat...
Undeva,in noapte,ai aruncat tacerea,
Undele inimii mele barate-au crescut,
Vadurile sufletului s-au adancit si s-au strans
Sa sparga in piept digul fiintei de lut.
Mi-am oprit inima,mi-am baut fierea,
Valurile mele s-au scurs,s-au pierdut...
Am masurat stancile surde,
Neauzind,nevazand...
Cu ultima gura de aer in pipt mi-am infipt ultimul munte;
In abisul iubirii m-am aruncat cu el
La pamant

Tarasc si acum tacerea ta printre vai,
Zgariind praful si linistea lumii patriarhala,
Ca niste cutii goale in coada facand taraboi,
Nicicand reusind sa-mi doboare sanatatea mintala.