Sunt ultimul corb alb
si intr-o vreme
haituiam iubirile
prin teoreme.

inventam radicali si elipse
iubind concomitent
doua functii de vise
derivate-n narcise.

de atunci ranile
au ramas deschise
incat,ordonat
sarut talpile unei abscise...

aria mea laterala
stand in picioare pe luna
este egala
unui picior de primavara...

iar volumul ce l-am dezlocuit
inotand intre marginile tale
este cat un copil
si nu ma mai doare...