a fost odata ca-n povesti
a fost ca niciodata
un clopot din cele ceresti
si o simpla galeata.

de dimineata pana seara
clopotul batea,
pe cand galeata la fantana
apa-ntruna scotea.

si-i spune-odata
clopotul galetii
asa, prin zorii
diminetii:

-galeata mea,
eu sun frumos,
atat in cer
cat si-aici jos,

dar tu, ia spune-mi
tu ce faci?
-eu, eu scot apa
la saraci,

eu ii ajut pe muritori
sa-si duca zilele,
ca sa se poata inchina
la tine duminicile.

tu te ocupi
doar de cele ceresti,
pe cand eu
si de cele lumesti.