Piedestal de izvoare

matricola poetei... OANEI STREINU CERCEL

Stai cuminte-ntre doua mari siluete
Cecetand maretu-ti Univers din tine
Faci introspectii mature_primaveri putine.
Nu incurca logica ta_intuitii feminine.

Esti piedestal inconjurat de roze_trecute.
Un trandafir nascut care se mai naste.
Dar fara gene de tepi,doar catifelate
Si fine,placut mirositoare petale.

Oare te-ntrebi daca lumi cerceteaza frumusete?
Avem timpul necesar sa acoperim totul?
N-ar trece anii,dragostea-n efemer...
Adorand versuri am perpetua tot ce e etern.

Fata-ti blanda dar hotarata...
Iar fruntea ta ce-mprastie in jur
Icoane facute de-a gata_OM iubesti;
Indoiala fruntii sale de-a dreptul risipesti.

Unde ti-alearga spiritul prin stele
Batranii ti-au spus comorile lumii
Iar pasii tai s-au scaldat in lumina;
Trec zilele_dar imbogatite stihuri nasti.

Ai blandete,un suflet bogat dezvaluit.
Adormi si te trezesti scriind cuvinte
Ce ti le sopteste un inger in somn.
Unii ar trebui sa traga aminte la slove

Mai au de rascumparat greutati,nevoi
Din veacurile apuse dar renasc
Edenic ca si tine_suava copila
_mai intelesi devin in rima

Iar galcevi nu-si mai au rost...
Nemuritori,prin definitii,aveti acum copii!
Etern ti-e gandul,proliferand incantatii;
Piedestal de izvoare-n vers tu revii!