Pe locul unde m-a ridicat în brațe
a rămas o cumpănă de fântână
plină cu izvoarele zborului primordial
botezat în ape atât de limpezi încât,
prea pline de neînceputuri,
pe zenit se proiectau îmbrățișări
revărsate peste margini de ciuturi.

Spre nadir, ultimele stângăcii
se predau inocent privirilor în cădere,
instanța secetei din noi
condamna necruțător la săruturi
zidite sub frontiere lichide de piele
în haosul dinainte, în echilibrul dinapoi.

Pe harta albă a mareelor neîntâmplate
teritoriile de intenții suave
erau atunci atât de tulburi încât
între palmele noastre
albind nervos pe muchii de scuturi
se scurg și astăzi hemoragii albastre,
umbrele răscoalei noastre lichide
țintuite în veci la capetele tăcerii
se urmăresc însetate
într-o cumpănă neclintită de fântână.

6 februarie 2003


Din volumul "Geometrii singulare",
sept. 2003, editura Pro Transilvania, Bucuresti