ati vazut
din intamplare
niste cai
baltati cu soare ?

imi trecusera prin vene
intr-o noapte
ca apoi sa evadeze
prin sprancene

dusi in cele patru vanturi
vor fi cautand o cale
sa-mi rasara iar in sange
caii mei de sarbatoare

caci mi-s grei de-atata lipsa
si-n coburi am tot uitat
sa pun intre doua paturi
instrumentul de oftat

veniti dar in tropot dulce
cu copita de argint
rasariti-ma pe frunte
cu o umbra de pamant.