Dincolo de oameni
a inviat floarea rupta
in cuburi-aproape perfecte.
Nu stiu sa inghit cuvant
mi-e pofta sa scuip in clipe
ca intr-o lumanare,
sa uit ca flacara arde;
o vreau fluida, amorfa
incolora, o vreau zidita
in sticla.
Ce Ana s-ar mai sacrifica , atunci,
pentru un cub de gheata?
Ce pleoapa s-ar mai lasa calcata in picioare
de ploi marunte, efemere,
cand eu inghit cerneala pe cartela?
Sunt saraca.Mi-e foame.E criza de albastru.